joi, 29 ianuarie 2009

omul pe care il astept

Omul pe care il astept imi va aduce bucuriile simple.Imi va spune ca am vocea ca o paine, ca lucrul care i-ar placea cel mai mult ar fi sa cumpere cu mine ceva in rate (un frigider sau un lucru mai mic, un aspirator, daca se poate); sau mi-ar spune ca ii place sa mearga cu tramvaiul si sa manance covrigi; sau cu fata toata o intrebare, strambandu-si picioarele in fel si chip: Stii cu ce seman acum? Cu o litera...
In sfarsit acest om mi-ar spune ca daca m-ar pierde s-ar imbolnavi de-o boala fara nume. Iar eu m-as gandi ca stiu de ce sa traiesc, pentru ca altfel ce s-ar face fara mine?
Omul pe care il astept exista undeva.

(Gabriel Liiceanu. Scrisori catre fiul meu)


tnx Elena Z

marți, 27 ianuarie 2009

rezumat SEDUCTIE

Heidegger stie foarte bine ca viata lui nu se va petrece alaturi de Hannah.
Iubirea lor este dincolo de carnal, de materie, este in spirit. Este o cale de salvare.
El o intalneste pe ea fiindu-i profesor. Fascinatia este imediata si eterna.
Amandoi o stiu. N-au nevoie de viata impreuna, ei stiu ca sunt unul in destinul celuilalt din setea seductiei, a fascinatiei, a unei puritati esentiale, care nu are nevoie decat de madonizare si ascultare, de cuvinte impartasite.
Ei stiu.

Heideggger are de fapt limitarile lui sociale, este casatorit, are doi copii, nu va renunta la aceasta configuratie domestica, la confortul si protectia acestei aparente, stiindu-se legat prin rigori, stiind ca un scandal ar echivala cu o catastrofa, in epoca.
Relatia lor este clandestina si clandestinitatea pare a fi o conditie a existentei acestei relatii.
Dar ea intra in jocul lui total, fara obligatii si limite.
Libertatea ei in relatia cu un om neliber ii va fi fatala.
Dar intalnirea lor este un dar si insemnatatea acestui dar al destinului este numai de ei gustata, inteleasa.
El ii cere sa-si ramana credincioasa siesi, daruindu-se lui si implinindu-si astfel esenta feminitatii ei, pe care el o poate astfel ocroti si venera.
Lungile lor scrisori din intimitate fascineaza prin fascinatia dintre ei. Cuvintele si tacerile lor sunt linistite, sigure, intense, declarative, definitive si neinchipuit de seducatoare:
Te iubesc ca viata viitoare, te iubesc crezand in cum esti si cum vei ramane...te iubesc pe tine toata, te iubesc in masura in care te-am asumat cu posibilul tau cu tot.

Iubirea lor este peste tot si niciunde, este iubirea care si-a interiorizat obiectul iubirii, care are incredere si da incredere, care poate fi traita cu aceeasi intensitate, poate si mai intens, in absenta ei (G. Liiceanu)

Iubirea lor devine o forta de posesie a lumii, in totalitatea ei, o lume parcursa de ei impreuna doar prin gandul la impreuna chiar daca distantele si rigorile aparent ii despart.

Heidegger ii spune Hannei: Ale noastre sunt casele pe care le intalnim si drumurile pe care mergem, ale noastre sunt diminetile de mai si mirosul florilor. La fel bunatatea fata de ceilalti si putinta de a-i servi altuia drept model- si asta in chip firesc si autentic, au devenit ale noastre. La fel, lupta si implicarea in ceea ce am ales sa facem- sunt ale noastre. Mereu ale noastre. Si sunt ale noastre in asa fel incat nu se pot pierde niciodata, ci pot cel mult sa devina mai bogate, mai limpezi, mai sigure (8 mai 1925)

Ei nu au intr-adevar nimic in imediat. Nu se pot localiza in palpabil. Doar stiu, cu intelepciunea inimii lor, iubirea lor.

Well...Heidegger a fost un fenomenolog agil, abil, charismatic, un idealist carnal izbit de indragostire, surprins si condamnat de propriile limitari.

retorica lui Romeo

...Si poti avea puterea cand ai orbit sa uiti ce-a fost vederea?...

- despre iubire- Romeo si Julieta

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

constatare

omenirea a fost si ramane legata de muzica, organic, misterios, din toate timpurile and probably forever. it's a fact.

vineri, 23 ianuarie 2009

relatare despre seductie

Liiceanu spune ca nimeni nu traieste cu adevarat daca nu cade sub o forma sau alta de seductie.
De fapt, oamenii raman cel mai adesea acolo unde specia ii aseaza: in anonimatul vietii (in bancul cu heringi de care vorbea un filozof danez), acolo unde se traieste dupa regula tuturor.

Ca acolo ne instalam cu totii din clipa in care venim pe lume si tot acolo ramanem, cei mai multi dintre noi, pana la sfarsit. Ca cel mai adesea nimeni nu vine sa ne se-duca, sa ne ia de mana, sa ne scoata de pe drumul mare al vietii si sa ne duca deoparte, de acea parte in care ni se da sansa sa ne regasim cu viata noastra traita ca destin, ceea ce inseamna: traita pe cont propriu.
Prima concluzie a cartii Despre seductie, a lui Gabriel Liiceanu este:
Vai de cei care nu au apucat niciodata sa fie sedusi! Iar daca este asa, apare imediat intrebarea: Unde ne sunt seducatorii? :)

sâmbătă, 17 ianuarie 2009

little something

- she's highly emotional that one!
- well, all the good ones are...
californication

o intamplare neintamplatoare

Un fir de iarbă îi spune unei frunze veştede: Ce zgomot faci când cazi! Ai reuşit să îmi împrăştii toate visele de iarnă.
Iar frunza veştedă răspunse indignată: Jos te-ai născut şi tot jos îţi duci zilele! Lucru lipsit de melodie ce eşti! Tu nu trăieşti la înălţime, şi-a vântului cântare nu te-atinge.
Apoi frunza tomnatecă se aşternu pe pământ şi adormi. Dar la venirea primăverii se trezi din nou – acum, ca fir de iarbă. Şi-apoi, când fu încă o dată toamnă, iar de deasupra coborau prin aer frunze veştede, ea spunse pentru sine: Oh, frunzele astea! Atât de zgomotoase! Îmi împrăştie visele de iarnă...

thinking IMPREUNA

Dar e bine să existe spaţii în acest împreună al vostru.
Pentru ca vânturile cerurilor să poată dansa printre voi.
Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu vă faceţi din iubire oprelişte.
Fie, mai degrabă, o mare vălurind între ţărmurile sufletelor voastre.
Umpleţi-vă, unul altuia, cupa, dar nu beţi dintr-o singură cupă.
Împărţiţi pâinea, dar nu mâncaţi din aceeaşi bucată.

Şi ţineţi-vă alături, dar nu chiar aşa de aproape, căci coloanele templului înălţate-s la anume distanţă,
iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.

KHALIL GIBRAN

miercuri, 14 ianuarie 2009

thinking LUMINA

lumina trebuie experimentata. n-ai nevoie de argumente cum ca ar exista sau nu, ai nevoie de ochi.
lumina nu are nevoie de aprobare sau dezaprobare.
o vezi sau n-o vezi.

duminică, 11 ianuarie 2009

thinking culpabil

ce-i lipseste poporului roman? cei 7 sute de ani de-acasa :) :( -glumea trist domnul Predniceanu, citand la randul lui...apetenta pentru scandal si pornirea grobiana a romanului de a da o replica in linia de nu mai voi scandal cu orice pret, care insemana de fapt, voi scandal cu orice pret, este reala si la plina putere. unii ar zice ca asta inseamna savoarea spiritului nostru, altii chiar se mandresc cu ea, marile opere ale literaturii au surprins genial punctele esentiale ale culturii populare care inca ne defineste: poiana lui iocan, ion al lui glodeanu, domnul t se constituie in punctele noastre de referinta ingandurate, neadaptate, vorbarete sau marlanesti. nu avem autoncezura bunului simt care ne-ar da constructivism. nu avem decat elocventa, fiecare in felul lui abrupt si de cele mai multe ori necontrolabil, distructiv. civilizatia ne defineste doar pe alocuri, in spiritele unor oameni pe cat de valorosi, pe atat de retrasi, discreti, impotenti si oarecum utopici in marea de orgoliu si avaritie dimprejur. care sunt deci punctele noastre comune si intime de referintza?
il y a pas de coupables.
il y a des morceaux de verite dans chaque, mais, malgre tout, on est tous coupable.

thinking YES, I DO

bringing the best of eachother seems to be the key for being together...

marți, 6 ianuarie 2009

acum

se pare ca graul tocmai a infratzit :)

democrat sau autocrat

autocratii si democratii s-au asortat vreodata? ce puncte comune de pornire pot avea? ce-i mana la consens? oamenii lor cu puterea lor de decizie? oamenii sunt in spatele cifrelor? vointa lor, daca e exprimata, ar trebui sa conteze, sa fie turnesol. ei stau sau nu stau, fac sau nu fac, aleg democratul sau autocratul. e dreptul lor.
turma merge cu autocratul pentru ca e si se cere condusa de un singur cap si de frica, so ramane in vesnica mediocritate, neavand alternative constructive din care sa creasca. autocratul este mostly taker si giver pe un sens unic, restrictiv, al lui. s-ar putea sa greseasca, s-ar putea sa nu...chiar daca are cele mai bune intentii.
democratul are incredere si da libertate oamenilor, le da alternativa. este un giver mai intai. ii respecta si obtine tot ce-i mai bun de la ei pentru asta. da sanse si are mai multe sanse de evolutie consistenta, deci rapida.
ambii, si democratul si autocratul, pot fi la fel de pretentiosi, pot avea intentii la fel de bune, dar obtin rezultate diferite in timpi diferiti.
pentru ca pana la urma e o chestiune de abordare: egoista sau altruista.
si pana la urma, depinde ce alegi sa vrei.

P.S sa nu ne amagim, se pare ca tehnocratul castiga, anyway. hahaha!!!!

luni, 5 ianuarie 2009

2009

EXXON ENEL L' OREAL MAYBELLINE RADIO 21 BOOKBLOG VODAFONE ECOROM OXFORD COCA COLA CADBURY ROM SUGUS MAGURA MICROSOFT TNUVA YOPLAIT SUBARU NESTLE MASTERCARD HEWLET PACKARD ENTRAN SONY ERICSSON BANCPOST SPRITE

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

pledoarie pentru un inceput

Este posibil sa simti ca e momentul sa te retragi putin mai sus, undeva in inteligenta intuitiva a inimii tale, curajos vultureste si sa vezi ansamblul, marele, importantul. Sa te cauti, sa te redefinesti, sa te reasortezi cu tine ca sa redevii autentic spre multumit. Asta e mai intai o stare de neliniste constructiva, daca nu are frica in ea. E posibil sa incepi sa spui nu oamenilor carora ai tot cautat sa le faci pe plac sau sa gasesti intolerabila ramanerea intr-o relatie , casnicie, loc de munca, situatie. Cu siguranta nu vei putea ramane intr-un loc care nu mai reprezinta ce esti.

La un moment dat, ti se va parea irelevant sa pastrezi anumite secrete, sa ascunzi nuante, sa interpretezi ascunderile si minciunile justificativ moral. Cinstea iti va de veni brusc importanta tie in. Poti minti dar nu te poti minti.

Vei alege atunci sa ramai cu deschiderea care-ti va face tie bine, care te va pune fata in fata cu alegeri clare, calme, elocvente, elegante. Vei stii atunci sa le explici adevarul tau celorlalti, fara sa-i jignesti si vei stii ca daca te vor iubi, te vor intelege si te vor lasa sa fii ce esti, liber. Daca nu te vor mai iubi, vei afla asta si te vei bucura ca v-ati gasit si sprijinit o vreme, apoi ca te-ai rupt de ei in timp util.

Ne schimbam. Permanent, evolutiv. Asta nu poate fi o ofensa adresata cuiva. E doar o miscare naturala a sinelui.

The expected is the one which stands us still, the unexpected is the one to change our lives forever.

Cred ca trebuie sa te asculti si, daca intuitia iti spune sa nu faci ceva, trebuie sa iei atitudine. Sa spui nu. Si sa spui da lucrurilor care te atrag insistent. Sa risti sa-i superi pentru o vreme pe ceilalti, ca sa gasesti echilibrul tau, lumina ta.

Daca ne urmarim semnele, coincidentele, pasiunea, bunul simt, daca ne uitam in urma si inainte si inlauntru, putem sa ne gasim sensul.

Postare prezentată

thinking QUALITY