pledoarie pentru un inceput

Este posibil sa simti ca e momentul sa te retragi putin mai sus, undeva in inteligenta intuitiva a inimii tale, curajos vultureste si sa vezi ansamblul, marele, importantul. Sa te cauti, sa te redefinesti, sa te reasortezi cu tine ca sa redevii autentic spre multumit. Asta e mai intai o stare de neliniste constructiva, daca nu are frica in ea. E posibil sa incepi sa spui nu oamenilor carora ai tot cautat sa le faci pe plac sau sa gasesti intolerabila ramanerea intr-o relatie , casnicie, loc de munca, situatie. Cu siguranta nu vei putea ramane intr-un loc care nu mai reprezinta ce esti.

La un moment dat, ti se va parea irelevant sa pastrezi anumite secrete, sa ascunzi nuante, sa interpretezi ascunderile si minciunile justificativ moral. Cinstea iti va de veni brusc importanta tie in. Poti minti dar nu te poti minti.

Vei alege atunci sa ramai cu deschiderea care-ti va face tie bine, care te va pune fata in fata cu alegeri clare, calme, elocvente, elegante. Vei stii atunci sa le explici adevarul tau celorlalti, fara sa-i jignesti si vei stii ca daca te vor iubi, te vor intelege si te vor lasa sa fii ce esti, liber. Daca nu te vor mai iubi, vei afla asta si te vei bucura ca v-ati gasit si sprijinit o vreme, apoi ca te-ai rupt de ei in timp util.

Ne schimbam. Permanent, evolutiv. Asta nu poate fi o ofensa adresata cuiva. E doar o miscare naturala a sinelui.

The expected is the one which stands us still, the unexpected is the one to change our lives forever.

Cred ca trebuie sa te asculti si, daca intuitia iti spune sa nu faci ceva, trebuie sa iei atitudine. Sa spui nu. Si sa spui da lucrurilor care te atrag insistent. Sa risti sa-i superi pentru o vreme pe ceilalti, ca sa gasesti echilibrul tau, lumina ta.

Daca ne urmarim semnele, coincidentele, pasiunea, bunul simt, daca ne uitam in urma si inainte si inlauntru, putem sa ne gasim sensul.