duminică, 31 octombrie 2010

S U F L E T E L E PERECHE

- perceptii -

Se spune ca sufletele pereche au trait candva o iubire atat de puternica intr-una din vietile anterioare, incat se intalnesc si in actuala viata , iar iubirea lor este la fel de profunda si intensa si reprezinta o continuare a dragostei de atunci.

Sufletele pereche se intalnesc intr-un moment critic al existentei lor, in care s-au blocat si nu mai pot evolua spiritual, iar regasirea si iubirea dintre ei are drept scop sa-i ajute sa se deblocheze si sa-si continue evolutia spirituala.

Intalnirea cu sufletul pereche are un rol important in destin: ne schimba viata, viziunea asupra vietii, modul de a ne intelege propriul destin sau are rol mai concret: ne ajuta sa depasim o mare proba, vine sa ne arate calea cea dreapta, sa ne atraga atentia asupra unui pericol. Exista un sentiment aparte care va indica faptul ca ati intalnit o astfel de persoana.

Nu e doar atractie fizica, sexuala, ci e vorba de o emotie profunda, care trece dincolo de senzatiile trupesti sau psihice. E posibil sa nu-l intalnim din prima, e posibil sa nu-l intalnim niciodata sau e posibil sa fie chiar langa noi...

Ai impresia ca il stii dintotdeauna, ca stii ce gandeste si simte, telepatia este foarte bine reprezentata, prietenia sau iubirea se leaga de la sine, comunicarea e usoara, placerea de a fi impreuna este maxima. Exista un sentiment aparte care îti poate indica faptul ca fata de acest om ai o altfel de atractie decât pentru alte persoane.

Mitologia greaca ne învata ca la început oamenii aveau patru brate, patru picioare si un singur cap cu doua fete. Si pentru ca Zeus se temea de puterea lor, i-a despartit în jumatati, condamnandu-i sa-si petreaca întreaga viata cautându-si jumatatea care sa-i completeze.

Pentru adeptii miscarii spirituale New Age, "sufletul pereche" este o notiune foarte importanta. Acestia sunt convinsi ca sufletele sunt predestinate pentru a fi pereche sau pentru a indeplini un rol important in viata celuilalt.

Conform anumitor teorii teozofice, Dumnezeu a creat suflete androgine, in mod egal masculine si feminine. Sufletele s-au separat, in timp, fie din cauza distantei aparute intre ele si creator fie din cea a unei Karma negative. Astfel, in timpul reincarnarilor succesive, fiecare suflet il cauta pe celalalt.
Cand karma lor se va echilibra si ei se vor regasi, vor redeveni o entitate.
În numeroase religii, termenul de suflet-pereche este legat de conceptele de "reîncarnare" si de "karma". Astfel, suflete-pereche sunt cele care au trait în mai multe vieti împreuna.

Atunci când întâlnesti un suflet pereche, esti capabil sa renunti la orice s-ar opune si sa învingi orice ti-ar sta în cale. Te cufunzi în inima si îl simti acolo.
Tacerea capata mii de nuante.
Îl poti simti de la distanta.
Îl poti simti în toata complexitatea lui, ca si cum l-ai cunoaste de mii de ani.
Este ca si cum nu mai astepti nimic de la celalalt, pentru ca ai deja totul.

Simplul fapt ca stii ca exista îti este suficient...

"A OPTA VIZIUNE" de James Redfield

miercuri, 27 octombrie 2010

UMBRA

"Oricât ne-am stradui, umbra nu poate fi ferecata în inconstient. Din când în când, ea se manifesta, iese la iveala, scoate capul. Sunt momentele când spui "nu stiu ce a fost cu mine", "parca n-am fost eu", "nu stiu ce mi-a venit". Pare ceva strain, venind din niste abisuri pe care tinzi sa nu le recunosti ca fiind ale tale.

Lumea pare a fi dominata de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecunda sau nanometru a tot ceea ce se misca, fie acestea
particule sau unde de energie.

DUMNEZEU ne dirijeaza întotdeauna spre acele medii si persoane sau creeaza exact acele circumstante în care putem experimenta ceea ce înca nu acceptam în noi însine, dar a sosit timpul sa o facem.
Este ca si cum inteligenta cosmica ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punandu-ne constant în fata sarcinilor noastre de dezvoltare.

Si de ce atâta neodihna si chin?
Pentru ca doreste sa ne împinga spre totalitate, adica spre acel nivel de integrare launtrica pe care psihologia analitica mai întâi si
terapia experientiala a unificarii, mai apoi, l-au numit Sinele.

Daca esti un tip care încearca tot timpul sa fie calm. refuzându-ti astfel furia, vei atrage oameni furiosi în viata la.
Acesti oameni vor oglindi ceea ce tu contii în inconstient, dar te caznesti sa reprimi.
Ei sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eului tau constient, ci ale psihicului tau inconstient.
Cu cât apararile tale sunt mai puternice, cu atât vor fi create situatii de viata în care tu sa fii mai apropiat de asemenea oameni.

Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau întâmplari care te vor scoate din minti, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta.
Este felul în care Universul te obliga sa traiesti experienta acestui aspect neasumat din tine însuti, anume propria ta tendinta de a confunda ceva, de a te încurca, a fi inexact sau a o da în bara.
Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune în legatura persoane între care exista afinitati.

Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata în constient ca
respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca în eroare. Respingerea nu exista fara atractie!

Tot ce se întâmpla e tesut în laboratoarele inconstientului si are un sens pe care îl numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul.

Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tânjeasca dupâ aceasta împlinire, singura diferenta fiind ca, în cazul unora, acest dor este înca plapând sau imperceptibil.

Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici în exterior.
Blândetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si în afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine Ie vei condamna si la altii.

Capacitatea de a-l accepta pe celalalt, pastrându-ti echilibrul interior, este criteriul ultim de recunoastere a gradului tau de integrare.

Daca ramâi neperturbat în fata unei persoane meschine, care câstiga 20 de milioane pe luna, dar se plânge ca nu are suficienti bani pentru a-si ajuta mama pensionara, poti fi sigur ca ai integrat aceasta latura înauntrul tau.

Prin integrare, meschinaria a devenit cumpatare, prudenta financiara, capacitate de a renunta la cheltuieli inutile, abilitate de a economisi.

Daca simti o anumita neliniste în contactul cu respectiva persoana, daca
te irita zgârcenia ei si îti vine sa o judeci, acesta e semnul ca se oglindeste ceva din zgârcenia ta. înca mai ai de lucru! înainte de a o ironiza sau condamna, reflecteaza putin.

Nu este decât un mesager prin care Universul te înstiinteaza de stadiul la care te afli.

Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru nivelul tau de evolutie îti apartine.

A trai constient de acest adevar interior este de natura sa modifice radical atitudinile fata de semenii tai, în sensul de a renunta la a-i judeca pentru ceea ce sunt, din moment ce si tu ai fost asa, esti sau urmeaza sa fii.

A învata sa-i iubesti cu dragoste si întelegere pe cei care te înconjoara este echivalent cu a învata sa ,te iubesti pe tine însuti, deoarece ei nu fac decât sa te reflecte.

Poate îti este imposibil sa admiti o astfel de viziune.
Este mult mai usor sa-l urasti pe cel care te raneste, sa-l detesti pe cel care îi face sa sufere pe cei dragi, sa fii intolerant cu prostituatele, homosexualii sau tiganii.
Dar te-ai întrebat vreodata daca nu cumva tot ceea ce se întâmpla are un sens ultim, anume de a-ti deschide inima spre iubire?

Si cum vei lasa iubirea sa înfloreasca în inima ta daca vei continua sa respingi aspecte din tine însuti, parti ale personalitatii tale pe care ai fost învatat sa le devalorizezi înainte de a le cunoaste?

Tot ceea ce respingi în tine însuti universul va recrea în afara ta, pentru a-ti atrage atentia.
Lumea va continua sa oglindeasca ceea ce refuzi sa accepti si sa transformi la tine însuti, pâna în clipa când vei restabili contactul cu partile negate sau necunoscute ale fiintei tale.

Compasiunea si dragostea pentru parti vulnerabile sau primitive din personalitatea ta, o data devenite stabile, se vor revarsa spontan asupra aspectelor corespondente din ceilalti. Altfel, nu poti ajuta un om sa-si depaseasca greselile aratându-i si subliniindu-i vinovatia.

Nu-l vei stimula sa se schimbe evidentiindu-i "'rautatea" si pedepsind-o cu asprime. Nu-l vei încuraja comparându-l cu cei "buni". Si nu îi vei oferi un model superior actionând împins de resentimente si cruzime. O asemenea actiune nu face decât sa arate pulsiunile pe care fapta lui le-a trezit în tine, pulsiuni pentru care tu esti responsabil, nu el.
Desi pare greu de crezut, dusmanul este prietenul nostru.

El ne oglindeste cele mai adânci frici sau neputinte, stimulându-ne sa ne asumam responsabilitatea pentru ele.

Inamicul înversunat este doar un ecran de proiectie pentru demonii pe care îi contii, dar pe care înca nu ai învatat sa-i iubesti.

Iisus nu e un lunatic atunci când ne spune: "Iubeste-ti dusmanii!"

Dusmanii sunt mai întâi înauntru.
Cei din exterior nu fac decât sa-i reflecte si vor disparea ca prin farmec atunci când razboiul cu demonii interiori înceteaza.
Nu uita ca diavolul este un înger cazut.
De ce anume crezi ca are nevoie pentru a se înalta daca nu de acceptarea si dragostea ta?
Si odata cu demonii transformati în creuzetul întelegerii tale stii cine se mai înalta?
Asa e.
Tu te înalti. "

de A. Nuta

Postare prezentată

thinking QUALITY