texte by carmenste

Sursa motivației este percepția ta: asupra valorii unei activități, asupra competențelor și a competenței tale și asupra controlului pe care îl ai asupra acelei activități Ai motivație? E aia corectă?

everybody should see this one... and pass it from hand to hand...to understand  what is actually happening in the world,  smile and step further in FULL confidence:)

Au fost odată doi învățăcei care, fiind intens preocupați de o importantă problemă existențiala, au îndrăznit să apeleze la maestrul lor (zen). - Domnia ta, au vorbit tinerii în cor, ce faci pentru ca să fii mereu fericit și mulțumit de tine? Şi noi ne dorim, din tot sufletul, să trăim împlinirea acestui sentiment omniprezent în cazul tău. Aruncând o privire înțeleapta și schițând un zâmbet cald, maestrul spuse: - Când mă odihnesc, atunci mă odihnesc. Când mă ridic, atunci mă ridic. Când umblu, atunci eu umblu. Când mănânc, atunci eu mănânc. Învăţăceii îşi aruncară stupefiate priviri unul altuia, până când unul dintre ei izbucni: - Nu îţi bate joc de noi, te rog! Ceea ce spui tu facem şi noi. Dormim, umblă, mâncăm. Şi, în ciuda acestui fapt, tot nu regăsim fericirea. Unde zace secretul? Fără să se clintească, maestrul repetă aceleaşi cuvinte: - Când mă odihnesc, atunci mă odihnesc. Când mă ridic, atunci mă ridic. Când umblu, atunci eu umblu. Când mănânc, atunci eu măn

Am senzația ca asa, pe tăcute, pentru ca nu știm sau nu ne pasa, adică pentru ca suntem ignoranți, și pentru ca politicienii știu exact și consecvent ce vor...pământul pe care stam o sa ne dispară la propriu de sub picioare, ca-ntr-un scenariu de-ala apocaliptic în care brusc crapă totul și te-înghite țarâna, neantul de dedesubt, cu totul. TOTUL, dar TOTUL este făcut praf, bucatele, e spulberat centimetru cu centimetru- industrie mare, cefereurile, apele, electricele, sănătatea, învățământul, aurul, gazele, resursele (care pana și la Monopoly am învățat ca sunt singurele VA-LO-ROA-SE, toată munca părinților și hrana noastră nu mai e demult a noastră, și-o sa ne trezim ca murim la propriu de otrăvuri și foame, ala mana străinilor. Si nu facem nimic. Sau eventual plecam din țara. Ne vedem de cafea și serviciu și cluburi și vacante și săli de sport, îmbuibați, ca și cum ne-am vedea de treaba noastră, când nu asta e prioritar treaba noastră (n.r. 'noastră' e pluralul d

Cred ca oamenii nu sunt DOAR tristi pentru ca sufera. Ei pot fi si retrasi, rai, rautaciosi, nervosi, agresivi, mistocari, mitocani, betivi sau extrem de tupeisti...ca sa nu zic coioshi.