Postări

Se afișează postări din februarie, 2011

memento

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci, am putut să mă liniştesc. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul … Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect. În ziua în care m-am

what's important?

There are these two young fish swimming along, and they happen to meet an older fish swimming the other way, who nods at them and says, "Morning, boys, how's the water?" And the two young fish swim on for a bit, and then eventually one of them looks over at the other and goes, "What the hell is water?" If you're worried that I plan to present myself here as the wise old fish explaining what water is, please don't be. I am not the wise old fish. The immediate point of the fish story is that the most obvious, ubiquitous, important realities are often the ones that are the hardest to see and talk about. Stated as an English sentence, of course, this is just a banal platitude - but the fact is that, in the day-to-day trenches of adult existence, banal platitudes can have life-or-death importance. That may sound like hyperbole, or abstract nonsense. So let's get concrete ... a speech by David Fosster Wallace

de ce nu...

Am citit astazi cateva randuri care mi-au atras atentia prin adevar. Adevar nu se scrie cu caps pentru ca adevarul este vizibil anyway. Lumea poarta masti si joaca roluri, ca sa ascunda adevarul. Adevarul se ascunde in spatele fricii. Mastile sunt agresive sau cool sau fardate, ele vor sa apere interese personale, asocieri cu asa zisele 'valori', politici, puteri. Mastile te asociaza cu puterile altuia plin de tupeu elocvent, te urca pe scara sociala, te arata lumii asa cum ar trebui sa apari ca sa fii in randul lumii. Baloane de sapun. Ieftin. Puff... Randurile vorbeau despre retragerea inlauntru, unde te gasesti pe tine care erai entuziast pornit, vorbaret, fascinant, plin de bucurie, odata. Vorbeau despre cum iti dai seama ca ti-e dor de tine, acum cand te simti obosit. Retragerea in tine e dificila, e un fel de purgatoriu. Care dureaza. In tine e greu sa te gasesti. Pentru ca in tine e greu sa te disociezi de 'vocea' din capul tau care iti spune ce ai fost invatat,

intrebare & interpretare cu manipulare ;)

Imagine
A wise old owl sat on an oak. The more he saw, the less he spoke. The less he spoke, the more he heard. Why can't we all be like that bird?