duminică, 13 februarie 2011

memento

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
Şi atunci, am putut să mă liniştesc.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Amor propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.
Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

Charlie Chaplin

what's important?

There are these two young fish swimming along, and they happen to meet an older fish swimming the other way, who nods at them and says, "Morning, boys, how's the water?" And the two young fish swim on for a bit, and then eventually one of them looks over at the other and goes, "What the hell is water?"

If you're worried that I plan to present myself here as the wise old fish explaining what water is, please don't be. I am not the wise old fish. The immediate point of the fish story is that the most obvious, ubiquitous, important realities are often the ones that are the hardest to see and talk about. Stated as an English sentence, of course, this is just a banal platitude - but the fact is that, in the day-to-day trenches of adult existence, banal platitudes can have life-or-death importance. That may sound like hyperbole, or abstract nonsense. So let's get concrete ...

a speech by David Fosster Wallace

miercuri, 2 februarie 2011

de ce nu...

Am citit astazi cateva randuri care mi-au atras atentia prin adevar. Adevar nu se scrie cu caps pentru ca adevarul este vizibil anyway. Lumea poarta masti si joaca roluri, ca sa ascunda adevarul. Adevarul se ascunde in spatele fricii. Mastile sunt agresive sau cool sau fardate, ele vor sa apere interese personale, asocieri cu asa zisele 'valori', politici, puteri. Mastile te asociaza cu puterile altuia plin de tupeu elocvent, te urca pe scara sociala, te arata lumii asa cum ar trebui sa apari ca sa fii in randul lumii. Baloane de sapun. Ieftin. Puff...

Randurile vorbeau despre retragerea inlauntru, unde te gasesti pe tine care erai entuziast pornit, vorbaret, fascinant, plin de bucurie, odata. Vorbeau despre cum iti dai seama ca ti-e dor de tine, acum cand te simti obosit.
Retragerea in tine e dificila, e un fel de purgatoriu. Care dureaza. In tine e greu sa te gasesti. Pentru ca in tine e greu sa te disociezi de 'vocea' din capul tau care iti spune ce ai fost invatat, de vocea-dusman care esti tu insuti pentru tine insuti, din frica, frica de a nu fi acceptat, elementara. Vocea care pare a face parte din tine, vocea care pari sa fii tu, dar nu esti tu, este vocea aliniatilor alienati de-atata manipulare, de reguli. Vocea de care daca treci te gasesti. Gandul tau obsedat de imagine.
Valoarea ta nu poate fi daunata de ce ti se spune, de efortul tau de a-ti gasi loc si de a fi acceptat. Adevarul tau nu trebuie ascuns, pacalit. WTF
Intotdeauna am admirat oamenii care stiu ce vor.
Acum mi-e oarecum mila de oamenii care cred ca stiu ce vor, dar poarta masca si sunt nefericiti pentru ca se ascund in spatele fricii. Si mor fara macar sa simta ca mor.
Bucuria sta in a face ce simti ca-ti face bine. In a te iubi prin asta. In a spune ce simti deci ce crezi stiind ca locul tau este undeva si-l vei gasi daca esti true to yourself. E un puzzle care se construieste if you connect the dots behind si daca esti treaz.

Bucuria inseamna simplitate, nu stie de frici. Inseamna iubire, nu stie de frici. Inseamna natura ta, nu stie de frici. Frica este doar in capul tau, dictata de gandul din capul tau care iti vorbeste cu vocea altora. In rest, totul se leaga, oricum.
Daca esti fake si-ai ajuns asa sus, o sa cazi. Pentru ca adevarul tau este o evidenta in calculatia naturii si pe ea n-o poti pacali. O sa vezi...O sa simti asta...
Si vei ramane cu cei ca tine.
Uite d-aia imbatranesc greu, inteleapta asa cum par :) Plang dar nu imbatranesc. Pentru ca rad in mine...I see...
Am putea sa iesim din criza de identitate, daca ne-am baza pe valoare...

intrebare & interpretare cu manipulare ;)


A wise old owl sat on an oak.
The more he saw, the less he spoke.
The less he spoke, the more he heard.
Why can't we all be like that bird?

Postare prezentată

thinking QUALITY