rezumat SEDUCTIE

Heidegger stie foarte bine ca viata lui nu se va petrece alaturi de Hannah.
Iubirea lor este dincolo de carnal, de materie, este in spirit. Este o cale de salvare.
El o intalneste pe ea fiindu-i profesor. Fascinatia este imediata si eterna.
Amandoi o stiu. N-au nevoie de viata impreuna, ei stiu ca sunt unul in destinul celuilalt din setea seductiei, a fascinatiei, a unei puritati esentiale, care nu are nevoie decat de madonizare si ascultare, de cuvinte impartasite.
Ei stiu.

Heideggger are de fapt limitarile lui sociale, este casatorit, are doi copii, nu va renunta la aceasta configuratie domestica, la confortul si protectia acestei aparente, stiindu-se legat prin rigori, stiind ca un scandal ar echivala cu o catastrofa, in epoca.
Relatia lor este clandestina si clandestinitatea pare a fi o conditie a existentei acestei relatii.
Dar ea intra in jocul lui total, fara obligatii si limite.
Libertatea ei in relatia cu un om neliber ii va fi fatala.
Dar intalnirea lor este un dar si insemnatatea acestui dar al destinului este numai de ei gustata, inteleasa.
El ii cere sa-si ramana credincioasa siesi, daruindu-se lui si implinindu-si astfel esenta feminitatii ei, pe care el o poate astfel ocroti si venera.
Lungile lor scrisori din intimitate fascineaza prin fascinatia dintre ei. Cuvintele si tacerile lor sunt linistite, sigure, intense, declarative, definitive si neinchipuit de seducatoare:
Te iubesc ca viata viitoare, te iubesc crezand in cum esti si cum vei ramane...te iubesc pe tine toata, te iubesc in masura in care te-am asumat cu posibilul tau cu tot.

Iubirea lor este peste tot si niciunde, este iubirea care si-a interiorizat obiectul iubirii, care are incredere si da incredere, care poate fi traita cu aceeasi intensitate, poate si mai intens, in absenta ei (G. Liiceanu)

Iubirea lor devine o forta de posesie a lumii, in totalitatea ei, o lume parcursa de ei impreuna doar prin gandul la impreuna chiar daca distantele si rigorile aparent ii despart.

Heidegger ii spune Hannei: Ale noastre sunt casele pe care le intalnim si drumurile pe care mergem, ale noastre sunt diminetile de mai si mirosul florilor. La fel bunatatea fata de ceilalti si putinta de a-i servi altuia drept model- si asta in chip firesc si autentic, au devenit ale noastre. La fel, lupta si implicarea in ceea ce am ales sa facem- sunt ale noastre. Mereu ale noastre. Si sunt ale noastre in asa fel incat nu se pot pierde niciodata, ci pot cel mult sa devina mai bogate, mai limpezi, mai sigure (8 mai 1925)

Ei nu au intr-adevar nimic in imediat. Nu se pot localiza in palpabil. Doar stiu, cu intelepciunea inimii lor, iubirea lor.

Well...Heidegger a fost un fenomenolog agil, abil, charismatic, un idealist carnal izbit de indragostire, surprins si condamnat de propriile limitari.