texte by carmenste

Distopia în care trăim. DĂ CLICK Sau despre cum confortul, promisiunea pe care o face capitalismul, ne omoară, pe modelul #jeffbesos, pentru că ne vindem. Cum să lupți cu forțele capitalismului? Să spui tu, în tine, NU, n-am real nevoie de kktul ăsta, am destul.  Între sens și confort. Despre dreptul multimiliardarilor planetei de a distruge specia umană, care va deveni nefezabilă până-n 2030 fix din cauza lor. Sunt banii Dumnezeul nostru? Ce ne învață așa zisa educație? 

Cuplu fără prietenie nu există. Prietenie fără cuplu, da.

Io va zic. Din bula asta a mea de max. un milion, în care trăim. Sunt într-o situație absolut cretină. Și chiar reprezentativă, simbolică pentru vremurile pe care le trecem. Dupa 20jde ani de publicitate, jde oameni crescuți, echipe de coordonat la mai mult de 36jde grade și strategii peste strategii, mă trezesc acum. Zid de preconceptii.  Unu la mână, de ce oamenii cred că după patrushcinci musai trebuie să fii sau să fi devenit antreprenor, altfel ești dubios. Că doară nu toată lumea e facută pentru treaba asta, și eu clar nu sunt. Am alte calitați. Printre defecte, nah, ca mă știți perfectă 🤓 dar calitați. Pe care mulți dintre voi le știti la prima mana, nu e ca și cum nu. Una e să ai spirit de inițiativă, antreprenorial, alta să fii biznis owner, angajator. Uite ăla mic mi-a dat clar definiția angajatorului- ăla care-și ia oamenii să lucreze pentru el ))). Mda. Eu am crescut totul din umbră, ca mână dreaptă. Că asta sunt și așa functionez cel mai bine- în echipă, secund, in ch...

Am fost deunazi fotomodela. La 50+. Shooting, brief "buni-cool" :)), fitting-uri ravisante, coform traditiei, by @pelger, pus mana de la mana, zeci de poze si pozitii, artist fotograf super calm si gazda excelenta, bashca rabdatoare cu mine, as in @alexrosieanu, ce sa mai, interesant. O zi grea, pe tocuri de 14, dar plina de lumina:) M-am prabusit in canapele, machiata toata, ruj fucsia si m-am intrebat asa, ca ma stiti over-reflexive :)))): oare de ce eu si de ce acum? Si ce sa fac cu asta, in afara de sa ma bucur? Si m-am prins intuitiv ca, de fapt si de demult, una din dorintele mele de-acolo, din suflet este sa fac cumva sa ajut, in dreptul meu, sa terminam cu preconceptiile. Toate, dar mai cu seama asta ridicata la fileu de vremuri, simbolica, bolnavicioasa si contraproductiva ca gata, dupa 45, 50 esti automat pe calea "s-a- nchis la paine". Hello!  Abia s-a copt! :)))) Ca intre 20 si 30 te duci tare -n lume, zanatec, pe drive maxim si afli cam ce doresti, pe u...