angajarea, parteneriatul și prejudecățile de bulă resemnată

Io va zic. Din bula asta a mea de max. un milion, în care trăim.

Sunt într-o situație absolut cretină. Și chiar reprezentativă, simbolică pentru vremurile pe care le trecem.

Dupa 20jde ani de publicitate, jde oameni crescuți, echipe de coordonat la mai mult de 36jde grade și strategii peste strategii, mă trezesc acum. Zid de preconceptii. 

Unu la mână, de ce oamenii cred că după patrushcinci musai trebuie să fii sau să fi devenit antreprenor, altfel ești dubios. Că doară nu toată lumea e facută pentru treaba asta, și eu clar nu sunt. Am alte calitați. Printre defecte, nah, ca mă știți perfectă 🤓 dar calitați. Pe care mulți dintre voi le știti la prima mana, nu e ca și cum nu. Una e să ai spirit de inițiativă, antreprenorial, alta să fii biznis owner, angajator. Uite ăla mic mi-a dat clar definiția angajatorului- ăla care-și ia oamenii să lucreze pentru el ))).

Mda. Eu am crescut totul din umbră, ca mână dreaptă. Că asta sunt și așa functionez cel mai bine- în echipă, secund, in charge cu treaba și echipele.

Doi la mână. De ce confundați dumneavoastră așa, în general, că m-am și enervat, calitațile si experiența pe job cu funcția? Și vi se pare că, dacă după 45 nu mai ai/vrei neapărat funcție, titlu, ești, din nou... dubios. Că acum ar trebui să aplic doar la GM sau Client Service Director sau VP ceva. Da' un șef de cont sau de conturi, maxim 3 am zis!🤨 ce-are? Cu echipă pe mână sau fără, juniori, că-s maman. Că-n rest am eu ale mele, consultări, proiecte sociale, faine, puse-n în alte coșuri.

Îmi zice o prietenă: "hai măh, că nu mai ai tu nervi sa crești pufilici acum." Really?!? Păi despre asta e vorba main, baby când ajungi la vârsta asta. Să dai si tu mai departe. Că de-aia ai invațat, nu să stai așa, pe ele. Ăsta e unul din rosturi, în afară de faptul că, dinozaur fiind, dai strategii creative de brand si comunicare așa, din poigner, dupa 780 de mii de conturi, proiecte si pitchuri :)))) Că de-aia am început să vând <capsule de strategie> cu cost fix, că nu mă mai poți contoriza la ore 🥳

Jesus!

E o fată pe Linkedin, pe care deja o iubesc, necunoscând-o personal, vreau să fie prietenea mea, atât de vie și transparentă și directa e :) HR- itză deșteptă, nu închipuită cu funcție, Andra Pintican o cheamă. Zice: Cum știi ca s-a întors lumea cu susu-n jos (delicată ea). Când ai 45+ și ajungi sa-ți fie frică de feedbackul "supracalificat" mai ceva decât de rezultatele la analizele de sănătate. 

Ahahahahahaha

Am râs mult. Oh, da! Tradiționalul Rasu'Plansu, made in ro.

Supracalificat in ce sens? Că cer prea mult? Da' de unde știi că n-am simțul măsurii și nu cunosc piața și nu știu care-i nivelul de plată în funcție de rol si funcție?!? Repet, rolul si funcția sunt două chestii diferite. Alooo!!!

Da' poate vreau să fiu doar utilă cu ce știu sa fac cel mai bine și să am o echipă deșteptă, cu care să pot lucra zilnic. Că nu -mi place mie freelancingul full time. Că l-am încercat și nu-mi place. N-are consistență. N-are termen lung. N-are gașcă să crească, n-are piață să crească. Ca n-are. Iar io-s om de brand. Și asta, prin definiție, e ca omul- are nevoie de timp, echipă și spațiu să se formeze și să crească. 

Ce este atât de greu de ințeles, că m-am și săturat să explic, iaca, zic public.

Supracalificat, când piața are nevoie de calitate și de valoare ca de aer și generațiile de învațat unelele de la altele forever?!? 🤓

Asta îmi aduce aminte fix de momentul in care m-am intors din Belgia, după ce-am invățat vânzări si marketing direct de la un evreu batrân, plus psihologie socială de la alt evreu, profu' de scrisese manualele de profil la Universitatea Bruxelles, să-i țina Dumnezo'. Venisem veselă înapoi, pe cai mari, entuziaști, să fac treabă aci, la noi! Dar eram, ce crezi, tot super-supra-calificata 😒 La nici 30jde ani 😒 Și eram și bătrâna deja 😒 Vaaaai... și nu m-a angajat nimeni aici până n-am mințit in CV că-s cu 6 ani mai mică, și ca vârstă, ceea ce si păream, și ca experiență, ceea ce fake-uiam. În CV. Așa am obținut întâlniri și la întâlniri am convins. Mințind am intrat în publicitate 🥂 Țara m-a vrut proastă și prost plătită. Asta e soluția?  Că nici publicitatea nu mai merge așa, pe vorbe și minciuneli, că nu mai e credibilă, ci credi-debilă, că uite de-aia-i iubesc io pa-ăștia mici de nu mai pun botul ;) Vreți să vă mint frumos ca să demonstrez că-s adaptată? Sau sa deschidem ochii? Să ne vedem așa cum suntem și să ne combinăm talentele și puterile, că e muuultă treabă de făcut.

Brothers in arms...

Uite, eu vă recomand să mai dați jos din coș funcții, când nu va mai servesc, nu meritâ deranjul sau vå omoară practic viața, pe bani, sâ incercați diverse variante, și angajat, și partener și consultant independent, să vedeți real care se potrivește personal nevoilor voastre și inzestrării pe care v-a dat-o mama natură, sa le combinați într-un fel mai uman și mai util, atâta vreme cât puteți să rămâneți fideli lucrului bine făcut, să curățați din jur tot neamul care vi se urcă- n cap și are pretenții de șefie, gen toți autocrații care vă distrug fenghshuiul, că numa' noi îi ținem in viață, dându-le apă la moară (haha, aici am fost un pic idealistă), și să ințelegeți că suntem practic și efectiv doar unii în serviciul altora. Și că, fără să rămânem deschiși la dicuții și variante și parteneriate, fără prejudecăți, preconcepții și chiar discriminări inutile, aberante, jignitoare și disfuncționale. Mai ales in vremurile astea.

Vă recomand. Da de ce? Pentru că-mi permit. Și-am tras juma de viața să ajung să-mi permit, chiar dacă sunt intr-o situatie absolut cretina acum 🤣 Și pentru că mă urmariți aci toți 2000+ de bunăvoie, nu doar aleși pe sprânceană, majoritatea din marcom si industria muzicală, cu care lucrez slash cochetez de-o viata.

Mama ei de molimă, că de fapt suntem virusați moral și intelectual, majoritar, Doamne'ajuta la mai bine!

Una e să arăți genial și alta să fii genial, Doamne fer' de astfel de abordari...

Mintea e perversă. Minte. Convingerile nu sunt ale noastre. Sunt programări făcute de alții, toata viața. Noi doar trebuie să ne uităm cu atenție la ele si să le alegem, ca bobul de neghina, sa fim siguri că- s ale noastre și conforme cu viața. Frumusețea minții e ca ea face loc altor lucruri care ne sunt pe gust și ne împlinesc, dacă -i dăm timp și voie să exerseze chestii noi, care ne fac bine.

Așa că trebuie să tratăm ca să vindecam. 

Fără echipă nu faci nimic.

Hai să fim parteneri, atât.

Sus inima și paharul!