luni, 16 februarie 2015

oldies but goldies I. confuzie

Cred ca intram in confuzie pentru ca nu mai stim ce sa alegem intre CE TREBUIE si ce NE trebuie? E conflict. E posibil ca CE TREBUIE sa ne fie dictat de vocea mincinosului din capul nostru. Gandul ala 'educat', invatat sa dea Imaginea ceruta din afar. Aspirarea. Marketarea. E din afar pentru afar. De fapt NU TREBUIE NIMIC. Doar ce NE Trebuie ne e important. Doar ce-ti trebuie tie e autentic, e ce simti ca-ti face tie bine, ce simti ca te bucura. E adevarul tau. Si din confuzie te scoate numai ce este autentic. Adevarat. Adevarul nu dispare, se cere la lumina. E sub ochii tai, e la indemana, e ce alegi sa vezi si sa-ti iei. E floarea, e muzica ta, e sarutul ala nebun in care te dizolvi, e privirea copilului tau... E bucuria aia calda din capul pieptului (si care-i apasare cand esti confuz) e semn de autentic. Bucuria aia pe care esti dator s-o alegi, s-o aduni si s-o simti clipa cu clipa, piece by piece, pana se leaga si circula iar, singura. E autenticul tau. Simplificarea asta o chestiune de exercitiu. Mintea complica. Gandul aluneca, vorbeste, analizeaza, acopera, calculeaza, interpreteaza, critica, te-ndeparteaza de ce simti. Te separa aparent lucid de ce-i bun pentru tine si ce-ar trebui sa alegi sa simti ca sa-ti fie bine in inima. Te duce departe de tine si de povestea ta care-i treaba ta. De natura ta. De ce ti-e autentic binefacator. Copiii sa-mprietenesc natural cu alti copii pentru ca vor sa se joace, sa se distreze, sa se bucure de viata asa cum vine ea. Atat. Fara fricile mintii care sunt de cele mai multe ori ale lumii din urma, din-apoi si din afar. Ei simt, se joaca, nu judeca. Si sunt fericiti. De cele mai multe ori asta pierdem pe drum. Adevarul care ne salveaza si care exista chiar daca nu-l mai vedem pentru ca nu mai (stim ce sa ) credem. Adevarul aduce Bucuria. Prezentul din sufletul tau e singura realitate controlabila prin cuvint, cerere, dorire si facere.

Niciun comentariu:

Postare prezentată

thinking QUALITY