luni, 29 iunie 2009

just thinking


Istoria exodului din Egiptul antic ne spune că israeliţii şi-au pierdut pe drum răbdarea. Este o lectie amară despre marea dilema.
[Poţi să fii foarte hotărât să renunţi la Egiptul tău, poţi să ai o credinţă atât de puternică, încât să păşeşti pe ape şi apele să se despartă – la fel ca Marea Roşie; poţi să treci chiar Iordanul învolburat, sau să cucereşti Ierihonul,
dar dacă îţi pierzi răbdarea pe acest drum, fără să ajungi în Caanan, la graniţele ţării făgăduite, ce importanţă au toate aceste experienţe ale trecutului? ]

Asta nu este doar o poveste.
Rabdarea este semn de virtute.
Iubirea este virtute.
Iubirea stie si are rabdare fara sa-si dea seama si sa dea seama.
Ecuatii simple.
Sofisme.
Poate ca exista si rabdarea sfintilor.
Ei sunt desavarsiti.
Perversiunea deliciilor intelectuale.
Goliciune si gol.
Diferente de continut si perceptie.
Business intelligence.

Anyway, unii au rabdare, deci identitate, ceilalti stau deoparte, se pierd cu multimea, uitandu-si scopul.


P.S. Moise nu si-a uitat menirea.

Un comentariu:

cristinutza spunea...

Doamne ajuta :) rabdarea a fost primul lucru pe care l-am invatat de cand am pornit de una singura si e foarte greu cand esti un temperament impulsiv :D

Postare prezentată

thinking QUALITY