Traim cu totii intre frica si iubire. Sunt singurele noastre alternative, care ne inregimenteaza felul, stiinta, constiinta, drumul, care ne arata incotro si ne definesc. Lumea asta e toata dihotomica. Ne inchidem caile cu fricile si le deschidem cu iubirile. Elementar, instinctiv. Frica de a nu avea, de a nu fi placut, de cel puternic, de a spune riscand, frica de inaltime si de ape, de pierdere. In general ne e frica de tot ce nu putem noi controla, de moarte, nestiind ca singura alternativa este iubirea. De fapt, chiar si de iubire ajunge sa ne fie frica, pentru ca n-o putem controla :) Nu stim alternativa asta la frica pentru ca nu ne cunoastem, asadar nu avem incredere, asadar nu ne iubim indeajuns pe noi exact asa cum suntem, cu toate optiunile noastre bune si gresite si felurite. Nu ne cunoastem puterea. Nu avem credinta ca mizeria depinde de noi, ca si lumina si ca singuri ne inturmam fara carcoteala, safe, respectand reguli nefacute de noi, din spirit de asortare la o ordine i...