romanul imbuibat
ziceam cu naduf pe twitterul meu http://twitter.com/carmenste ca dupa weekendul asta nu pot sa zic decat ca suntem un popor de imbuibati. atat. grecul a facut averi din piatra seaca, iar noi aci, am facut si facem
harcea-parcea toata bogatia asta Dumnezeiasca pe care natura ne-a dat-o gratis.
noi si norocul porcului: avand mult, doar am fost nevoiti sa molfaim, in loc sa ne stangem cureaua si sa ne calculam fiecare dumicat, sa ne gospodarim putinul ca sa nu murim de foame.
nevoia te invata.
noi n-am murit niciodata de foame, de fapt. pamantul asta pe care calcam, plaiurile astea ale noastre mioritice sunt breathless & grailess. bogate. splendide. ametitor de altruiste. si ne-am obisnuit sa le avem la nas, nu sa le facem transpirand, deci nu sa le apreciem, ca doar numai ce faci tu cu puterea ta, apreciezi mai apoi. avandu-le asa, am crezut ca ni se cuvin si n-am avut grija de ele. am cazut in blestemul bogatului: sa nu-i fie niciodata de ajuns, sa fie lacom si arogant, sa se foloseasca, apoi sa se mire cand nu mai are ca oare de ce nu mai are.
e simplu: pentru ca a avut parte, da' n-a avut grija.
romanul este un imbuibat puturos, imi pare rau sa zic asta de fata cu toata lumea si de fata cu mine, care sunt romanca.
de unde mi s-a tras? de la fericirea pe care mi-am luat-o privind in sus, la cer si la paduri si la culori si la verde si din nefericirea care m-a pocnit cand am privit in jos, pe langa oameni, la pet-uri, mucuri si jeg.
intrarea la pestera dambovicioara a fost 1 leu. as fi preferat sa dau 10 lei si sa am parte de curatenie.
...
harcea-parcea toata bogatia asta Dumnezeiasca pe care natura ne-a dat-o gratis.
noi si norocul porcului: avand mult, doar am fost nevoiti sa molfaim, in loc sa ne stangem cureaua si sa ne calculam fiecare dumicat, sa ne gospodarim putinul ca sa nu murim de foame.
nevoia te invata.
noi n-am murit niciodata de foame, de fapt. pamantul asta pe care calcam, plaiurile astea ale noastre mioritice sunt breathless & grailess. bogate. splendide. ametitor de altruiste. si ne-am obisnuit sa le avem la nas, nu sa le facem transpirand, deci nu sa le apreciem, ca doar numai ce faci tu cu puterea ta, apreciezi mai apoi. avandu-le asa, am crezut ca ni se cuvin si n-am avut grija de ele. am cazut in blestemul bogatului: sa nu-i fie niciodata de ajuns, sa fie lacom si arogant, sa se foloseasca, apoi sa se mire cand nu mai are ca oare de ce nu mai are.
e simplu: pentru ca a avut parte, da' n-a avut grija.
romanul este un imbuibat puturos, imi pare rau sa zic asta de fata cu toata lumea si de fata cu mine, care sunt romanca.
de unde mi s-a tras? de la fericirea pe care mi-am luat-o privind in sus, la cer si la paduri si la culori si la verde si din nefericirea care m-a pocnit cand am privit in jos, pe langa oameni, la pet-uri, mucuri si jeg.
intrarea la pestera dambovicioara a fost 1 leu. as fi preferat sa dau 10 lei si sa am parte de curatenie.
...
Comentarii