vineri, 18 aprilie 2008

care ne sunt valorile

Apropo de distorsionari: valorile au capatat la noi un sens necrestin.
Bunul simtz e confundat cu politetea de poleiala sau e luat drept prostie, drept incapacitate de te descurca.
Umorul s-a transformat in luat la mishto si caterinca.
Verticalitatea a devenit incapatzanare.
Intelepciunea e confundata cu inteligenta.
D-astea...
O sa le redefinesc vreodata sau poate incercam impreuna sa ne aducem aminte....
Da, cum e toata lumea facuta, si de data asta painea e impartzita dihotomic: alb sau negru, bun sau rau, rece sau cald.

Ce este cert este ca lupta asta continua intre cele 2 perceptii oboseste, iar oboseala te impiedica sa gandesti clar, sa vezi clar, sa apreciezi clar, sa simti clar, sa te afisezi clar, sa iei decizia corecta.
O vreme.
Cand iti dai seama ca valorile sunt rare si ca intr-o mare de oameni te poti saluta doar cu unul, odata la 5 luni, chiar daca nu l-ai cunoscut niciodata personal...te-apuca lehamitea.
Si iar ai de ales: ori te retragi cu lehamitea ta cu tot, care nu intereseaza pe nimeni, ori alegi sa urmaresti in continuare SPECTACOLUL, dimpreuna cu acei catziva pe care vei cauta sa-i cunosti personal...

4 comentarii:

Anonim spunea...

asta e nasol, carmen. faptul ca lipsa valorilor ne scindeaza fiinta, ca ne lipsesc reperele. ca esti debusolat in mijlocul unui spatiu insipid, incolor. eu mai pastrez niste valori acolo. si stii ce e rau? ca sunt uneori criticata si ca uneori simt ca pierd pt k sunt batuta-n cap si ma tin de ele. pt k par inflexibila. o non valoare de altfel...mmmm...eu raman la dragostea pentru valorile mele totusi. pentru ca ele ma fac sa ma simt om. si pentru ca asa mai gasesc un reper pe ici pe colo:)

Radu spunea...

Toate fiinţele umane au nevoi fiziologice. Ca atare, nu este necesar să te retragi undeva cu lehamitea, nu este nevoie nici macar de lehamite. Pentru că ceilalţi, preocupaţi doar de necesităţile fiziologice nu îţi pot bruia viaţa spirituală. Pentru că nu sunt prezenţi în acel plan :) Dar te pot ajuta, prin mecanisme sociale & economice întru satisfacerea propriilor nevoi fiziologice. Situaţie reciproc avantajoasă, ca la măgari: le dai de mâncare să îţi care greutăţile, dar nu stai la dispute filosofice cu ei, chit că au răgete sonore.

Astfel, dacă nu stai la discuţii filosofice cu măgarii, nu contează cât de eronate le sunt definiţiile şi nu te interesează cum te măsoară, nu? :)

Aş avea o corectura: înţelepciunea cred eu că e mai degrabă confundată cu şmecheria, o treabă şi mai primitivă decât inteligenţa.

Definiţiile, cred eu, pot fi doar personale, dar trebuie să aibă un aspect calitativ comun, în sensul aderenţei la noţiunea respectivă. Nu poţi defini verticalitatea din poziţia de semnul întrebării.

Bunul simţ aş înţelege ca acea pornire care te face să dai locul unei bătrâne fix când te dor picioarele. Umorul, ca şi capacitatea de măcar a râde la o glumă lipsită de vulgaritate şi conotaţii sexuale, dacă nu chiar de a face glume de genul respectiv. Verticalitatea, din postura de angajat, o văd ca măsura în care nu încurci nevoia de salariu cu acceptarea mârlăniilor sau prostiilor. Înţelepciunea nu sunt în stare să o definesc :)

carmenste spunea...

da, radule. asa e: la baza piramidei sunt nevoile fiziologice (mancarea e prima :).
apoi cele materiale (casa, curte, cal, etc).

dk le ai, urci pe treapta cu nevoile spirituale (altruiste) aci mai cu seama ai de-a face cu valorile si evaluarea lor. e drept, daca te-ar interesa parerea magarului, ai kapia. p-ala nu-i bagi in seama.

trebuie sa fii egal cu tine, trebuie sa te multumesti pe tine, respectandu-ti valorile, first of all. dar uite sa si interactionezi, socializezi si din cand in cand te intristeaza privelistea.
comentariul meu venea dintr-un moment de tristete oarecum contemplativa.

o sa-mi treaca, pentru ca am invatat sa ma rog asa:
da-mi Doamne curajul de a spune DA, valorilor (lucrurilor care au sens), curajul de a spune NU, non-valorilor, (lucrurilor fără sens, lipsite de pret) si întelepciunea de a le deosebi.
:)))

Anonim spunea...

Da-mi Doamne puterea de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si intelepciunea de a le deosebi!

Postare prezentată

thinking QUALITY