'Voi citiţi ce zic eu aici? Treaba asta costă o avere!' Acum douăzeci şi ceva de ani, în compartimentul acceleratului cu care mă întorceam de la Costineşti a urcat un domn cu barbă, cărând un contrabas. N-aveam decât cinci ani şi nu prea înţelegeam ce e cu nenea ăsta, de tot veneau oameni să le scrie cu o cariocă neagră pe tricouri, pe bucăţele de ziar, ba chiar şi pe braţe. După o vreme, a scos din geamantan o cutie cu compot de ananas. A deschis-o cu un briceag şi mi-a întins-o: ia d’aicea, gagico! S-a întors apoi spre ai mei. Vorbea tare. Îşi amintise de puştiul ăla, pe care-l văzuse el într-o zi pe stradă, la Brăila. Voia şi amărâtul un balon, da’ ta-su – un golan, dom’le – n-a vrut să-i ia, zici c-avea vipera-n buzunar. Răcnea cu sughiţuri şi atunci el s-a enervat, cum e posibil aşa ceva, şi i-a luat el trei baloane şi i le-a dat. A făcut ştrengarul o faţă! Să-l fi văzut, gagiul, ce fericit era! Îmi mai amintesc şi şoaptele mamei, când am coborât din tren, la Bucureşti. „A...