Judecand dupa imaginea de mai sus si dupa tot ce stim noi despre ei, oamenii mici sunt tot niste oameni, doar ca mici. Ce perspectiva limitata si sovina! Oamenii mici au o multime de insusiri care ii recomanda drept o specie aparte, cu un loc bine definit pe scara evolutiei umane. Sa ma explic.Oamenii mici nu privesc niciodata in sus sau in jos, ci numai la nivelul ochilor lor, paralel cu solul. Se uita si inainte si inapoi, intorc capul in stanga si in dreapta, dar nu-l ridica si nu-l coboara. Lumea oamenilor mici incepe si se termina la nivelul radacinii nasului. Nu exista nimic deasupra, nimic dedesubt. Ca sa ma exprim matematiceste, universul lor nu are axa oY.Din acest motiv, oamenii mici nu percep o serie de intamplari ale vietii, care se intampla sa fie peste ori sub linia definita mai devreme. Nu percep intamplari ca sinceritatea, generozitatea, subtilitatea, empatia sau compasiunea. Nu intra in campul lor vizual nici concepte ca talentul, libertatea, imprevizibilul, pasiunea s...